Atunci când traducerea după un act oficial urmează să fie folosită pe teritoriul unui stat semnatar al Convenției de la Haga (Convention de la Haye du 5 octobre 1961), pentru a fi recunoscută trebuie să fie certificată cu Apostila de la Haga (apostilată), dacă altceva nu este prevăzut printr-un acord bilateral sau un alt acord. Apostila pe traduceri este aplicată de Camera Notarilor Publici.
Dacă traducerea se va folosi pe teritoriul unui stat nesemnatar al Convenției de la Haga, aceasta trebuie supralegalizată (vezi secțiunea „Ce este o traducere supralegalizată?” de mai jos).
State semnatare ale Convenției de la Haga:
Albania (2004), Africa de Sud (1995), Andorra (1996), Antigua și Barbuda (1981), Argentina (1988), Armenia (1994), Australia (1995) - – incluzând Insula Norfolk, Insula Crăciunului și Insulele Cocos, Austria (1968), Azerbaidjan (2005), Bahamas (1973), Bahrain (2013), Barbados (1966), Belarus (1992), Belgia (1976), Belize (1993), Bolivia (2018), Bosnia și Herțegovina (1992), Botswana (1966), Brazilia (2016), Brunei (1987), Bulgaria (2001), Burundi (2015), Capul Verde (2010), Chile (2016), Columbia (2001), Insulele Cook (2005), Costa Rica (2011), Croația (1991), Cipru (1973), Cehia (Rep. Cehă - 1999), Coreea de Sud (Rep. Coreea - 2007), Danemarca (2006) – excluzând Groenlanda și Insulele Feroe, Dominica (1978), Republica Dominicană (2009), Ecuador (2005), El Salvador (1996), Estonia (2001), eSwatini (Swaziland - 1968), Fiji (1970), Finlanda (1985), Filipine (2019), Franța (1965) – incluzând Guadeloupe, Guyana Franceză, Insulele Wallis și Futuna, Martinica, Mayotte, Noua Caledonie, Polinezia Frnaceză, Reunion, St. Bartheemi, St. Martin și St. Pierre and Miquelon, Georgia (2007), Germania (1966), Grecia (1985), Grenada (2002), Guatemala (2017), Guyana (2019), Honduras (2004), RAS Hong Kong, Islanda (2004), India (2005), Irlanda (1999), Israel (1978), Italia (1978), Japonia (1970), Kazahstan (2001), Kârgâzstan (2011), Letonia (1996), Lesotho (1966), Liberia (1996), Liechtenstein (1972), Lituania (1997), Luxemburg (1979), RAS Macao, Macedonia (1991), Malawi (1967), Malta (1968), Marea Britanie (1965) – incluzând Anguilla, Gibraltar, Insulele Bermude, Insulele Cayman, Insulele Turks și Caicos, Insulele Virgine Britanice, Montserrat, St. Helena, Insulele Falkland și South Georgia and the South Sandwich Island, Insulele Marshall (1992), Mauritius (1968), Mexic (1995), Monaco (2002), Mongolia (2009), Muntenegru (2006), Maroc (2016), Namibia (2001), Olanda (1965) – incluzând Aruba, Curacao, Sint Maarten, Bonaire, St. Eustatius și Saba, Noua Zeelandă (2001) – excluzând Tokelau, Nicaragua (2013), Niue (1999), Norvegia (1983) – incluzând Svalbard, Oman (2012), Palau (2020), Panama (1991), Paraguay (2014), Peru (2010), Polonia (2005), Portugalia (1969), Republica Moldova (2007), România (2001), Rusia (Fed. Rusă - 1992), Saint Kitts and Nevis (1994), Saint Lucia (2002), Saint Vincent and the Grenadines (1979), Samoa (1999), San Marino (1995), Sao Tome and Principe (2008), Serbia (1992), Seychelles (1979), Slovacia (2002), Slovenia (1991), Spania (1978), Surinam (1975), Suedia (1999), Elveția (1973), Tadjikistan (2015), Tonga (1970), Trinidad and Tobago (2000), Tunisia (2018), Turcia (1985), Ucraina (2003), S.U.A. (1981) – incluzând Guam, Insulele Virgine Americane, Puerto Rico, Samoa Americană, și Insulele Mariane de Nord, Ungaria (1973), Uruguay (2012), Uzbekistan (2012), Vanuatu (1980), Venezuela (1999).
Notă: În cazul Republicii Kosovo se aplică procedura de supralegalizare, chiar dacă este semnatară a Convenției de la Haga. Acest fapt este cauzat de faptul că România nu recunoște independența Republicii Kosovo și prin urmare a depus obiecții privind aderarea acesteia la Convenție.
Dacă statul în care urmează să folosiți actele nu se regăsește în lista anterioară, vă rugăm să consultați secțiunea – Supralegalizări.
Pentru a putea fi apostilată, traducerea trebuie să fie realizată de un traducător autorizat de Ministerul Justiției (traducere autorizată) și ulterior să fie legalizată de Notarul Public (deci să aibă încheierea de legalizare a notarului prin care se certifică faptul că semnătura traducătorului este autentică și că traducătorul deține o autorizație emisă de Ministerul Justiției).
Pentru a consulta categoriile de acte pentru care apostila este eliberată de Instituția Prefectului, Tribunal sau Camera Notarilor Publici, precum și pentru alte detalii legate de procesul de aplicare a apostilei, accesați pagina Apostile.